23rd
Luni
19 ani si o zi. nu-ti ia 19 ani ca sa ajungi la varsta asta. nici macar o zi(24 de ore). mie mi-a luat o noapte. cand noaptea a inceput aveam 18 ani, la sfarsitul ei aveam mai mult de 19, dar astea sunt cifre. de fapt nu mai aveam nimic. cum nu aveam nici la 18. diferenta dintre cele 2 varste este facuta de cateva impresii gresite, niste minciuni in esenta. desi nu prea-i mint pe cei din jur, se pare ca mi-a placut sa ma mint pe mine. n-am facut decat sa ma trezesc din lumina artificiala a noptii si sa ma scufund in intunericul realitatii. prin trezire am pierdut. am pierdut tot ce credeam ca am castigat mintindu-ma ca nu pierd timpul, mintindu-ma ca tot eu o castig daca-mi pasa mai intai de ceilalti, apoi de mine. timp de 18 ani am ascultat, am sfatuit, am rezolvat probleme, am inveselit. astfel am atras oameni in jurul meu, oameni care mai mult sau mai putin aveau nevoie de prietenia mea si eu ma bucuram ca sunt, asa cum mi-a zis o psiholoaga, Hercule, de faptul ca pot sa ajut si ca am prieteni. o noapte am vrut sa fiu egoist, asa cum au fost si ei, si oamenii astia sa fie numai pentru mine. au venit toti. nu pentru mine…unii pentru ca era alcool moca, altii din obligatie. le multumesc ca m-au adus la varsta asta. le multumesc ca m-au trezit. multumesc, la revedere!
